Delfinii
Delfinii sunt mamifere marine inrudite cu balene si marsuinii. Există în jur de 40 de specii de delfini. Delfinii variază ca dimensiune de la 1,2 m și 40 kg (delfinii Maui), ajungând până la 9,5 m și 10 tone (orca/ balena ucigasa).
Delfinii sunt răspândiți în întreaga lume, în special în apele puțin adânci din zonele de coastă. Sunt animale carnivore, hrănindu-se cu pește. Familia delfinilor este cea mai mare din ordinul Cetacea, fiind și relativ recentă.
Denumirea provine din “δελφίς”-peste, cuvânt înrudit cu “δελφύς” - buric. Prin urmare, numele acestui animal poate fi interpretat ca „pește cu buric”.
Delfinii cresc încet și ajung la o durată de viață de 20—30 de ani.
Delfinii, împreună cu balenele și marsuinii, sunt descendenții unor mamifere terestre, din Ordinul Artiodactil. Strămoșii delfinilor moderni s-au adăptat la viață acvatică, cu aproximație, acum 50 de milioane de ani.
Curiozitati:
1.Atunci când dorm, delfinii înoată paralel cu suprafaţa apei, la aproximativ 30 de centimetri adâncime, iar la fiecare 30 de secunde execută o respiraţie în mod reflex şi deschid pleoapele.
2.Delfinii văd mai bine decât noi. Ochii delfinilor sunt protejaţi împotriva sărurilor din apa de mare de o membrană lacrimală de consistenţa unui lipici. De asemenea, fiecare ochi se poate mişca independent şi dat fiind faptul că au câte un ochi pe fiecare parte a capului dispun de o rază panoramică de 300 de grade. Delfinii dorm cu un ochi deschis. Îşi pot mişca ochii în mod separat, uitându-se cu unul într-o direcţie şi cu celălalt în altă direcţie.
3. Îşi pot ţine respiraţia timp de 15 minute, timp în care pot ajunge la adâncimi mai mari de 500 de metri. Abilitatea delfinilor de a-şi ţine respiraţia pentru timp îndelungat se datorează numărului ridicat de globule roşii din sânge.
4. Delfinii se vindecă incredibil de repede. Nu numai că se vindeca, dar se şi regenerează. De asemenea, chiar şi atunci când sunt răniţi grav, nu par să resimtă durerea. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că acest lucru se datorează unei substanţe analgezice pe care o eliberează corpul lor.
5. Pot înota, în medie, cu 30 de kilometri pe oră.
6. Delfinii sunt incapabili să digere zahărul, datorită faptului că ei nu se întâlnesc deloc cu zahărul în mediul lor natural.
7. Delfinii respiră prin plămâni şi nu prin branhii.
8. În stomacul unor delfini s-au găsit pietre de diferite mărimi, bucăţi de lemn, de sticlă, cizme, pantofi, obiecte care se pare că ar fi necesare în fărimiţarea hranei.
9. Delfinii aud foarte bine, de la sunetele obişnuite, cu frecvenţe mici, până la sunete cu frecvenţe foarte înalte.
10. Delfinilor le place muzica, dovada că ei se pot dresa cu uşurinţă în delfinării şi folosiţi la circuri. Adesea, aceste animale inteligente reuşesc să reproducă bine vocea şi chiar cuvintele dresorului.
11. Nasul delfinilor se deschide printr-o singură nară situată într-o mică adâncitură din creştetul capului, numită event.
12. Gura delfinului are între 12 şi 200 de colţi şi nu îşi pierde nici unul pe întreaga durata a vieţii.
13. Diferite studii făcute pe creierul delfinilor au dus la concluzia că sub raportul cerebralizării se situează pe primul loc după om.
14. Durata de viaţă a delfinilor este de până la 40 de ani.
15. Săritura unui delfin poate atinge până la 6 metri.
Specii de delfini:
DELFINULUL COMUN
Caracteristici morfologice – delfinul comun este colorat, cu un complex de zig-zaguri sau cu un model de clepsidră pe lateral.
Culoare - modelul coloristic al delfinilor este cel mai complex întâlnit la cetaceele. Spatele este gri închis spre negru de la vârful capului spre coada închizându-se într-un V pe ambele părţi sub înotătoarea dorsală. Părţile laterale sunt gri deschis în spatele înotătoarei dorsale şi galben-bronz în faţa înotatoarei dorsale, formând un model de clepsidră. Abdomenul este alb. In jurul ochilor se găsesc cercuri de culoare închisă legate printr-o linie neagră care traversează capul prin spatele rostrului şi o altă dungă de la fălci până la înotatoare.
Înotatoarea dorsală este triunghiular-curbată. Ea este ascuţită şi localizată în mijlocul spatelui şi este de culoare neagră spre gri-deschis cu marginea neagră. Inotătoarele sunt lungi şi subţiri şi uşor curbate sau ascuţite, depinzând de poziţia geografică. Inotătoarea codală este ascuţită la vârfuri cu o mică crestătură în centru.
Lungime şi greutate - delfinul comun poate ajunge la dimensiuni de 2,3 până la 2,6 m şi poate cântării până la 135 kg.
Hrănirea – se hrăneşte cu calmar şi cu peştişori mici. Delfinii comuni au fost văzuţi lucrând în grupuri pentru a aduna peştele în mici mingi. Ca multe alte specii de delfini, delfinul comun se foloseşte de activitatea umană, hrănindu-se cu peştele care scapă din năvoade sau este aruncat de pescari.
Împerecherea şi înmulţirea - delfinul comun ajunge la maturitate sexuală la vârsta de 3-4 ani, sau când ating lungimea de 1,8 - 2,1 m. Puii au o lungime de 76 pînă la 86 cm, perioada de gestaţie fiind de 10 - 11 luni.
Răspândirea şi migraţia – delfinul comun este întâlnit în toate apele tropicale şi temperate.Caracteristicile etologice (comportamentale) - trăiesc în grupuri de maximum 150 de indivizi. Viteza maximă este de 40 km/h. Sunt ihtiofagi şi vânează în grup. În Marea Neagră se presupune că există o populaţie în sudul litoralului românesc şi alta în nord (aceasta din urmă sub influenţa fluviului care se varsă în colţul de nord-vest al Mării Negre). Sunt remarcaţi adeseori în jurul navelor și a platformelor de foraj.
AFALINUL
Afalinul este probabil cel mai cunoscut cetaceu, din cauza răspândirii sale largi în rezervaţiile marine şi centrele de cercetare.
Caracteristici morfologice - este un delfin relativ robust, de obicei având un rostru scurt şi butucănos, de aici şi denumirea englezească de “bottlenose” ("delfin cu nasul ca o sticlă"). Afalinul (ca şi delfinii albi) are o mai mare mobilitate cervicală faţă de orice alt delfin, pentru că cinci din cele şapte vertebre ale gâtului nu sunt sudate între ele cum sunt la delfinii oceanici. Are 18-26 perechi de dinţi conici ascutiţi, pe fiecare parte a fălcii.
Culoare - culoarea acestui delfin variază considerabil, dar, în general, acest delfin este de la gri-deschis până la un gri-gresie pe partea ventrală, deschizându-se până la un gri-pal rozaliu pe partea dorsală. Toracele şi porţiunea dinspre coadă sunt uneori pătate.
Înotatoare - cea dorsală este înaltă şi curbată, aflându-se aproape de mijlocul spinării. Lobii înotătoarei caudale sunt laţi şi curbaţi, având o crestătură mediană adâncă. Aripioarele laterale sunt de mărime mijlocie şi ascuţite.
Lungime şi greutate - lungimea este de la 1,9 până la 3,8 m greutatea de până la 650 kg. Masculii sunt oarecum mai mari decât femelele.
Hrănirea - comportamentul de hrănire este divers, mergând de la eforturi coordonate de a prinde hrana, hrănirea asociată cu pescuitul uman, până la a urmări peştele în bancurile de pe fundul apelor. Un delfin adult poate consuma între 8 şi 15 kg de hrană zilnic. Afalinul se hrăneşte cu peşte, calmari, crustacee.
Împerecherea şi înmulţirea - masculii ajung la maturitate sexuală la vârsta de 11 ani, femelele la 5-7 ani. Perioada de gestaţie este de 12 luni. Naşterea poate avea loc tot timpul anului, cu perioade de apogeu, în unele zone, în timpul primăverii şi declinuri în altele. Puii sunt alăptaţi până la vârsta de un an (12-18 luni), şi stau cu mamele lor până la 3 ani, învăţând să vâneze.
Răspândirea şi migraţia - afalinul este răspândit în toată lumea, în ape tropicale şi temperate, absent doar de la 45° latitudine înspre poli, în ambele emisfere. Ei sunt frecvent văzuţi în porturi, golfuri, lagune, estuare şi gurile de vărsare ale unor râuri. Se pare ca sunt două ecotipuri: o formă de coastă şi o formă de larg. Densitatea populaţiilor pare să fie mai mare lângă ţărmuri. Acum, studiile biochimice ne oferă mai multe informaţii despre relaţiile în şi între ecotipuri.
MARSUINUL
Caracteristici morfologice - este cel mai mic cetaceu din Marea Neagră.
Culoarea - variază de la negru cenuşiu pe partea dorsală la alb-gri pe flancuri spre abdomen.
Lungime şi greutate - lungimea maximă pentru marsuinii din Marea Neagră este de 1,5-1,6 m (spre deosebire de marsuinii din Mediterana a căror talie atinge frecvent 1,8 m). Greutatea medie a marsuinului din bazinul pontic este de 43 kg.
Hrănirea - ca şi afalinii, marsuinii sunt ihtiobentofagi, hrănindu-se cu peşti şi nevertebrate (cambulă, calcan, guvide, aterină, gasteropode).
Împerecherea şi înmulţirea - împerecherea începe în luna iulie şi durează până în octombrie; perioada de gestaţie este de aproximativ 9 luni. Lungimea puiului la naştere variază între 68-86 cm.Răspândirea şi migraţia - o parte din marsuinii din Marea Neagră fac incursiuni primăvara în Marea Azov, iar în perioada aprilie-mai în Marea Marmara de unde revin în septembrie. In noiembrie şi decembrie, este întâlnit în dreptul gurilor Dunării. Grupuri răzleţe de Phocoena phocoena sunt întâlnite la sud de Constanţa până la Costineşti, la adâncimi reduse, în imediata apropiere a malului. Uneori intră în porturile maritime Constanţa, Mangalia şi Midia.
|
Regn: |
|
|
Încrengătură: |
|
|
Subîncrengătură: |
|
|
Clasă: |
|
|
Ordin: |
|
|
Subordin: |
|
|
Familie: |
|
Acesta se afla in topul:
1. Broasca testoasa de pe Insula Pinta.
2. Baiji (Delfinul chinezesc din raul Yangtze)
3. Marmotele din Insula Vancouver
4. Liliacul din insulele Seychelles
5. Rinocerul cu un singur corn
6. Iepurele de camp hispid
7. Wombatul cu nas paros nordic
8. Bivolul de apa
9. Linxul iberic.
10. Lupul rosu
